Continuă cu Facebook
Continuă cu Google
Continuă cu Linkedin
Continuă cu Twitter
Continuă cu Discord
Administrația Fiscală din România extendă mecanismele de analiză a riscului pentru rambursarea TVA, marcând o tranziție de la colectarea brută de date la o evaluare contextuală care afectează direct lichiditatea companiilor. Digitalizarea progresivă a ANAF permite o examinare amplă a circumstanțelor care stau la baza solicitărilor de rambursare, având ca obiectiv combinat combaterea fraudei fiscale și reducerea deficitului de încasare, în timp ce companiile se confruntă cu provocarea menținerii previzibilității fluxurilor de numerar. Lupta împotriva deficitului ridicat de încasare a TVA, una dintre cele mai mari din Uniunea Europeană, a impus României digitalizarea administrației fiscale prin instrumente precum SAF-T și RO e-Factura, măsuri care reflectă angajamentele asumate în cadrul Planului Național de Redresare și Reziliență (PNRR). OUG nr. 38/2026 a modificat articolul 169 din Codul de procedură fiscală, extinzând situațiile relevante pentru evaluarea riscului de rambursare necuvenită, iar Ordinul președintelui ANAF nr. 1.123/2026, finalul lui septembrie 2026, a concretizat noile criterii aplicabile procedurii de soluționare a deconturilor cu opțiune de rambursare. Obiectivul autorităților fiscale, prin aceste noi criterii, este identificarea mai eficientă a riscurilor și protejarea veniturilor bugetare, folosind criterii pentru a direcționa controalele spre situațiile cu profil riscant. Pentru companii, prioritatea s-a mutat de la simpla deținere a unei creanțe asupra statului la viteza cu care această creanță se transformă în lichiditate disponibilă, deoarece siguranța intrării fluide a sumelor din TVA de recuperat devine incertă. Conform legislației românești, regula generală rămâne ca deconturile cu TVA negativ să fie soluționate prin control ulterior, inspecția fiscală anticipată fiind excepția. Modificările legislative din 2026 au permis extinderea cadrului legal pentru ca președintele ANAF să stabilească, prin ordin, situații suplimentare care indică un risc de rambursare necuvenită. Noua abordare nu anulează dreptul contribuabililor de a obține rambursarea TVA îndeplinind condițiile legale, iar existența unui criteriu de risc nu duce automat la refuz sau la deschiderea unei inspecții, ci intră în procesul analitic prealabil. Problema pentru contribuabil nu mai vizează doar ce cunoaște ANAF despre propria companie, ci și ce știe despre furnizorii săi, Ordinul 1.123/2026 introducând o anexă cu 14 situații de risc care extind analiza la partenerii comerciali importanți. Riscul asociat rambursării poate depăși comportamentul fiscal al solicitantului, depinzând de conformarea furnizorului, asupra căreia compania nu are vizibilitatea completă a administrației fiscale, ceea ce poate duce la verificări suplimentare și presiune asupra lichidității. Schimbarea majoră constă în extinderea analizei de risc asupra ecosistemului comercial din care face parte solicitantul, făcând ca verificarea rigoroză a partenerilor comerciali, înainte și în timpul cooperării, să devină esențială. Impactul este atât financiar, cât și operațional: deși dreptul la rambursare persistă, accesul la numerar poate fi amânat pentru companiile care înregistrează frecvent TVA de recuperat, după ce s-a observat o creștere a inspecțiilor fiscale anticipate. Aspectul este relevant în special pentru companiile care realizează investiții semnificative, exportatori, entitățile cu proiecte de dezvoltare voluminoase și societățile care operează cu poziții mari de TVA de recuperat. Noile criterii permite o selecție mai strictă a deconturilor care beneficiază de procedura obișnuită, dar nu există încă date publice pentru a cuantifica exact efectul asupra numărului de inspecții sau a duratei procesului. Inspectiile fiscale anticipate necesită alocarea de resurse suplimentare și pot implica verificări mai ample decât strictul necesar validării sumei solicitate la rambursare. Monitorizarea continuă a riscurilor fiscale devine la fel de critică precum pregătirea corectă a decontului de TVA. Companiile trebuie să verifice periodic concordanța dintre deconturile de TVA, declarațiile D394 și D406 și datele transmise prin RO e-Factura. Este necesară o analiză atentă a furnizorilor care generează volume mari de TVA deductibilă, folosind informațiile publice despre statutul fiscal, procedurile de insolvență și valabilitatea codului de TVA. Situațiile care generează sume importante de recuperat, cum ar fi investițiile majore, achizițiile excepționale, proiectele de dezvoltare sau reorganizările, trebuie sprijinite de o documentație detaliată care să explice rapid originea sumelor. Directorii financiari ar trebui să includă rambursările de TVA în planificarea lichidității, având în vedere posibilitatea unor verificări suplimentare înainte de restituirea efectivă. Testul real al noului sistem de risc va fi capacitatea lui de a distinge între comportamentele care justifică intervenția autorității și situațiile normale, legitime de recuperare a TVA-ului. Analiza este elaborată de Costin Manta, Partener Taxe Indirecte la EY România. [1]
Surse
- Taguri
- Entități
- Regiuni
- Romania