Sari la conținut
Investments.roPiețe, economie și companii
Bursa

Autorul suedez Johan Norberg va fi prezentat ca invitat de onoare al Gala ZF, ocazie cu care va aborda tema lecțiilor oferite de trecut în vederea construirea unui viitor prosper

La Gala ZF, istoricul și scriitorul suedez Johan Norberg va debata privind valoarea extragerii de învățăminte din istorie, un demers necesar pentru modelarea unui viitor optimist, în harmonie cu perspectivele futuriste.

Actualizat pe

Suedezul Johan Norberg, un cercetător, istoric și scriitor cu peste 20 de cărți la activ, a fost ales invitatul special al ediției din acest an a Galei ZF. Evenimentul reunește personalități marcante pentru a discuta despre provocările și oportunitățile contemporane. [1]

Orațiunea lui Norberg se concentrează pe aptitudinea umanității de a trage concluzii din experiența acumulată pentru a garanta prosperitatea viitoare. Eminentul autor își propune să examineze parcursul evoluției omenești, subliniind că înțelepciunea colectată pe parcursul istoriei poate oferi direcție pentru deciziile actuale și cele din viitor. [1]

Comunicatele oficiale care anunțau prezența expertului au evocat imagini culturale puternice, făcând aluzie explicită la franciza «Star Trek» și la personajul Captain Picard, jucat de Patrick Stewart. Această comparație indică o atitudine dominată de raționalitate, spiritul de explorare și credința în progresul uman, concepte fundamentale în paradigma suedezului asupra viitorului. [1]

„Lumea noastră, plină de temeri şi nostalgie, are nevoie de acel spirit al deschiderii, optimismului şi setei de descoperire”. [2]

Suedezul Johan Norberg, cercetător, scriitor şi istoric al ideilor, a scris şi editat peste 20 de cărţi despre istorie, economie, capitalism, progres, globalizare şi libertate, în care crede cu tărie. Este unul din cei mai îndârjiţi susţinători ai capitalismului, globalizării şi economiei de piaţă. [2]

Ultima sa operă editorială, intitulată „Peak Human: What We Can Learn from History’s Greatest Civilisations” (Apogeul umanității: Ce putem învăța din cele mai mari civilizații ale istoriei), investighează mecanismele de apariție și dispariție ale „epocilor de aur” istorice, precum și modalitățile de menținere a progresului contemporan. [2]

Constatările finale indică faptul că inovația, înflorirea economică și avansul social sunt produse ale flexibilității față de comerț, schimbul de idei și mobilitatea persoanelor, în timp ce prăbușirea este adesea consecința protecționismului, izolării și restrictivității libertăților. Lucrarea „Peak Human” focalizează atenția asupra principalelor provocări actuale ale „epocii de aur” moderne. [2]

De aceea este şi una dintre cele mai mediatizate cărţi ale lui Norberg, invitatul special al ediţiei de anul acesta a Galei ZF, care va avea loc luni 23 noiembrie 2026 la Bucureşti. Este ediţie specială deoarece va marca 20 de ani de UE pentru România. [2]

Prin „Peak Human”, Norberg investighează fenomenul ascensiunii și declinului „epocilor de aur” înregistrate global în ultimele trei milenii, trecând în revistă exemple variate, de la Atena antică și Califatul Abbasid până la sfera cultural-lingvistică anglofonă. [2]

Autorul constată că civilizațiile care au eclipsat contemporanii săi datorită deschiderii sporite față de inițiative comerciale, de diversitatea etnică și de ideile contestatoare față de status-quo-ul puterii. Când acestea și-au restrâns orizonturile, și-au pierdut dinamismul și strălucirea. [2]

Să luăm exemplul dinastiei Song din China, care a guvernat între anii 960 şi 1279 d.Hr. Împăraţii de atunci au pus un preţ mult mai mare pe supremaţia legii decât predecesorii lor, care tindeau să conducă după bunul plac. [2]

Pentru a institui un cadru de reguli predictibile, aceste entități politice angajau un număr mare de birocați pe baza examenelor bazate pe meritocrație. Împăratul fondator al acestei dinastii a implementat o modificare politică neortodoxă: interzicerea executării oficialilor care exprimaau opinii divergente față de cea a suveranului. [2]

Țăranii au beneficiat de recunoașterea drepturilor de proprietate și au obținut libertatea de a se deplasa, fiind eliberați de servituția față de terenurile deținute de seniori. Ca urmare, producția agricolă s-a duplicat, iar excesul de hrană generat a sprijinit creșterea urbană a unor aglomerări mult mai ample. [2]

În secolul al XII-lea, Kaifeng - capitala imperiului - avea o populaţie de 65 de ori mai numeroasă decât cea a Londrei. Construirea de căi navigabile a facilitat comerţul intern, urmat apoi de cel internaţional. [2]

Mult înaintea europeanilor, comercianţii locali au lansat în circulaţie bani de hârtie, o inovaţie finamente inginioasă adoptată rapid de guvern, care s-a dovedit mult mai practică decât deplasarea unor cantităţi masive de monede de cupru. [2]

„Oraşele dens populate au creat cadrul pentru un schimb fără precedent de idei, bunuri şi servicii”, scrie Norberg. Artizanii au conceput noi procese industriale, precum utilizarea cărbunelui pentru procesarea minereului de fier. Inventarea tiparului cu caractere mobile în anii 1040 a permis tipărirea unor cărţi atât de ieftine încât un filosof s-a plâns că oamenii nu vor mai memora operele clasice. [2]

În jurul anului 1200, China din timpul dinastiei Song avea cea mai bogată economie din lume, o flota comercială cu „potenţialul de a descoperi lumea” şi o înclinaţie spre experimentare tehnică ce ar fi putut declanşa o revoluţie industrială cu secole înaintea celei din Europa. Apoi au venit invaziile mongole. [2]

Percepţia larg răspândită asupra lui Genghis Han, asociat cu oştile sale de cavalerie care traversează globul ucigând şi distrugând orice întâlnesc, reflectă, în mare parte, realitatea istorică. [2]

Cu toate acestea, dinastia mongolă a depus eforturi pentru a conserva minunile tehnologice ale predecesorilor - chiar dacă nu a adus contribuţii semnificative la acestea. Abia odată cu preluarea puterii de către împăraţii din dinastia Ming, în 1368, China s-a izolat cu adevărat de restul lumii. [2]

Libertatea de deplasare în cadrul frontierei naţionale a fost eliminată, iar schimburile comerciale libere au fost înlocuite prin sistemul muncii forţate. [2]

Operaţiunile comerciale cu parteneri din străinătate au devenit acte criminale, sancţionate cu executarea capitală, iar chiar construirea de nave destinate navigaţiei oceanice a fost strict interzisă. [2]

Nostalgic după vremurile de altădată, un împărat din dinastia Ming a reintrodus stilurile şi obiceiurile din urmă cu 500 de ani. Bărbaţii surprinşi purtând o coafură necorespunzătoare erau castraţi, la fel şi frizerii lor. În mare parte din cauza politicilor reacţionare ale dinastiei Ming, veniturile chinezilor s-au redus la jumătate între anii 1080 şi 1400. [2]

Dinamismul economic al naţiunii a putut fi readus în scenă abia după perioade de izolare, odată cu deschiderea către lume la finalul secolului XX. [2]

Deşi anumite „epoci de aur” menţionate de Norberg sunt familiare publicului larg, cercetătorul surprinde prin detalii necunoscute şi dovezi provocatoare: Atena nu a fost doar leagănul democratiei, ci o societate care a cunoscut prosperitate datorită caracterului său liberal, conform standardelor acelei ere. [2]

Taxele vamale erau de doar 2%. Străinii erau primiţi cu braţele deschise: un fost sclav sirian a devenit unul dintre cei mai bogaţi oameni din oraş. [2]

Un indicede libertate economică, dezvoltat de think-tank-ul canadian Fraser Institute, relevă că locuitorii Atenelor antice beneficiau de drepturi economice superioare celor ale cetăţenilor din statele moderne actuale, depăşind chiar nivelurile înregistrate în Hong Kong sau Singapore. Această libertate rămânea exclusivă pentru bărbaţii liberi, excluzând femeile şi sclavii, o disproporţie tipică tuturor „epocilor de aur” până într-un trecut relativ apropiat.) [2]

Puterea Romei s-a consolidat prin formarea de alianţe strategice şi extinderea cetăţeniei către popoarele cucerite; Roma asimila cu dăruire cunoştinţele civilităţilor învinse, iar sclavii greci transmitându-le elevilor romani concepte de logică, filosofie şi dramaturgie. [2]

În epoca de aur a Romei, un singur set de legi guverna un imperiu uriaş, pieţele erau relativ libere, iar 400.000 km de drumuri facilitau transportul rapid al mărfurilor, de la nave până la vile. Aşa cum a remarcat un orator grec uimit: pentru a vedea toate produsele lumii, fie explorezi lumea, fie vii la Roma. [2]

Împăratul Augustus a implementat un impozit fix pe cap de locuitor şi o taxă moderată asupra averii, lăsând veniturile suplimentare generate prin muncă intensă sau inovaţie lipsite de impozitare marginală. [2]

Nu e de mirare că Roma din timpul lui Augustus a devenit la fel de bogată precum aveau să fie Marea Britanie şi Franţa 1.500 de ani mai târziu. [2]

Colapsul civilizaţiei a rezultat din conjuncturi nefavorabile, inclusiv epidemii şi invazii barbarice, factorii externi fiind amplificaţi de deciziile politice eronate. [2]

Aflați în criză de fonduri, împărații au procedat la devalorizarea monedei prin reducerea conținutului de argint, fapt care a generat o inflație galopantă. Ca urmare, s-au instaurat controale de preț ce acoperau tot felul de produse, de la sandale până la animale, ceea ce a dus la atrofierea comerțului. [2]

Persecuțiile au marcat această perioadă, libertatea intelectuală cedând în fața dogmei; acestea au vizat mai întâi creștinii, iar ulterior au fost organizate chiar de către aceștia. [2]

Roma nu a mai putut rezista presiunii atacurilor barbare, devenind prea slăbită. Deși unii revizioniști consideră că „Epoca Întunecată” ulterioară nu a fost atât de gravă, dovezile arheologice, inclusiv scăderea bruscă a numărului de epave ale navelor comerciale, indică faptul că ne-am confruntat cu cea mai mare regresie socială din istorie”. [2]

Norberg demontează eficient concepții greșite larg răspândite în lucrarea sa. Așa-numiții fanatici ai Statului Islamic venerază Califatul Abbasid, deși în realitate ar fi detestat toleranța acestuia. Renașterea italiană, privită de naționaliști moderni precum Viktor Orbán ca dovadă a superiorității culturale și creștine europene, a început de fapt ca o revoltă împotriva ortodoxiei creștine, lucrând după modelele culturilor păgâne. Contrar reprezentărilor literare ale lui William Blake sau Charles Dickens, Revoluția Industrială din Marea Britanie nu a constituit o perioadă mizerabilă pentru muncitori; studiul jurnalelor personale relevă că singurul grup care și-a manifestat constant nemulțumirea a fost cel al poeților și scriitorilor. [2]

Ar putea o carte de istorie să fie mai actuală de atât? Dintre toate epocile de aur, cea mai însemnată este cea de acum. Din tot progresul înregistrat în ultimii 10.000 de ani în ceea ce priveşte îmbunătăţirea nivelului de trai uman, jumătate a avut loc după 1990. Deschiderea a devenit un fenomen global după prăbuşirea Uniunii Sovietice. Însă, în prezent, aceasta se află într-o retragere rapidă, locul fiindu-i luat de un război comercial multilateral, iar tot mai multe state suprimă libertatea de a cerceta şi de a pune întrebări. [2]

Toate perioadele de aur din trecut s-au soldat cu un final similar, Roma oferind cel mai bun exemplu al unei civilizații compromise de o combinație dintre ghinion și o conducere defectuoasă. Multe societăți prospere au ales izolarea sau au experimentat un „moment socratic”, însă era actuală a globalizării ar putea fi salvată. Cum subliniază Norberg, „Eșecul nu este un destin, ci o alegere”. [2]

► Johan Norberg, pasionat de SF și cititor însetat, notează că în genul marcat de distopii, „Star Trek” iese în evidență prin convingerea că omenirea este capabilă să construiască un viitor mai liber și mai bun. [2]

► Când, în 1987, actorului shakespearian Patrick Stewart - pe atunci în vârstă de 46 de ani - i s-a oferit rolul căpitanului în „Star Trek: The Next Generation”, prietenul său Ian McKellen l-a avertizat că îşi va distruge cariera. Însă agentul lui Stewart l-a liniştit. Nimeni nu credea că Star Trek mai poate fi readus la viaţă; serialul avea să fie, cu siguranţă, anulat în cel mult şase luni. Stewart putea să câştige nişte bani, să se bucure de o vacanţă, iar apoi să se întoarcă la teatru. [2]

► Stewart era atât de sigur că aventura va avea o durată scurtă, încât nu și-a despachetat bagajele nici la Hollywood. La urma urmelor, cine ar fi fost interesat să îl vadă într-un context spațial cosmic pe un actor shakespearian chel, care trecuse deja de prima tinerețe? [2]

► Dar nu a fost o greşeală. The Next Generation a rulat timp de şapte sezoane şi a dat naştere la patru filme, transformându-l pe Patrick Stewart într-o vedetă internaţională. Acum, că ne-a părăsit la vârsta de 86 de ani, este plâns de public ca unul dintre cei mai iubiţi actori. Deşi a interpretat multe alte roluri, cei mai mulţi oameni se gândesc la el ca la căpitanul Jean-Luc Picard într-un rol care, de altfel, este destul de greu de separat de actorul care l-a întruchipat. [2]

► Pentru generații întregi, Picard a evoluat spre statutul unei figure paterneli, definindu-se prin vocea sa britanică, caldă și teatrală, precum și prin echilibrul rar dintre spiritul reflexiv și hotărâre, umilință și forță. Ca un gentleman al spațiului cosmic, echipat cu o ceașcă de ceai Earl Grey, el întruchipa rațiunea, curiozitatea și integritatea morală. [2]

„Futuro-umanismul” lui Picard a fost elementul perfect pentru a revitaliza Star Trek. Încă de la debutul său, în 1966, serialul s-a remarcat întotdeauna prin credinţa că oamenii îşi pot perfecţiona abilităţile şi pot construi un viitor mai bun. [2]

Este o abordare neobişnuită într-un gen care, începând cu anii ‘70, a înfăţişat, în mare parte, un viitor în care omenirea este fie exterminată de roboţi, extratereştri sau ciuperci, fie trăieşte în silozuri subterane, este exploatată precum nişte baterii sau luptă până la moarte pentru divertismentul claselor privilegate. Un divertisment antrenant, desigur, dar care nu te face să priveşti cu nerăbdare spre ziua de mâine. În schimb, Star Trek duce mai departe moştenirea tradiţiei literaturii ştiinţifico-fantastice victoriene, în care aventurierii explorează şi învaţă, descoperind mereu ceva incitant dincolo de următoarea nebuloasă. Tehnologia nu este, în primul rând, o ameninţare, ci un instrument al progresului. Desigur, şi aici există crize, dezastre şi războaie, însă universul este, în esenţă, binevoitor, iar problemele pot fi rezolvate prin raţiune umană (sau prin remodularea deflectorului principal). Nu e de mirare că atât de mulţi oameni de ştiinţă, ingineri şi astronauţi spun că au fost inspiraţi de Star Trek în alegerea carierei lor. [2]

Gene Roddenberry, creatorul serialului, a sintetizat mesajul lucrării cu afirmația: „Nu s-a terminat totul; nu a fost încă totul inventat; aventura umană abia începe”. [2]

Asocierea cu o anumită filosofă ruso-americană nu este deloc forțată. Roddenberry a recunoscut faptul că a citit de patru sau cinci ori romanele „The Fountainhead” (Izvorul), „Atlas Shrugged” (Revolta lui Atlas) și „The Romantic Manifesto” ale lui Ayn Rand. Numele unui personaj din seria originală a fost ales explicit ca omagiu pentru autoare. De asemenea, conform scriitorului J. Neil Schulman, Ayn Rand însăși a mărturisit că plăcerea sa vizavi de Star Trek era legată preponderent de personajul domnului Spock – vulcanianul rațional cu urechi ascuțite. [2]

Această conexiune nu transformă însă Star Trek într-o poveste „randiană”, Ayn Rand ironizând ideea conform căreia urmărirea bogăției nu va mai reprezenta un motor al acțiunii în viitor. Din această perspectivă, serialul nu prezintă un viitor ecologist și comunist, așa cum unii și-ar dori să fie. Dispariția banilor în universul Star Trek nu derivă din sărăcie sau din raționalizarea resurselor, ci dintr-o bogăție imensă, surse de energie nelimitate și existența replicatoarelor, tehnologie capabilă să producă aproape orice articol. În esență, Star Trek constituie o utopie a abundenței, nu una a „decreșterii”. [2]

În plus, aceasta este o utopie profund liberală. Libertatea individuală rămâne o temă omniprezentă, atât de insistentă încât entitatea cvasi-divină Q întrerupe uneori discursurile lui Picard despre autodeterminare cu un „da, da, da” nerăbdător, sugerând că a mai auzit deja această pledoarie. În fața unei dileme etice referitoare la posibilitatea sacrificării unei persoane nevinovate pentru a salva alte vieți, Picard oferă un răspuns categoric „nu”, chiar dacă măsurul salvării implică mii de indivizi. Astfel, cel mai înfricoșător inamic al său devine Colectivul Borg, o entitate care împărtășește o singură conștiință colectivă și anihilează complet individualitatea oricărui individ asimilat. [2]

Toate aceste elemente conceptuale ar fi putut părea absurde (și nu doar pentru privitorii obosiți) dacă nu ar fi fost susținute de un actor de caracter care a impus fiecărei nuanțe de interpretare și fiecărui gest o greutate și o credibilitate remarcabile. [2]

Motivul pentru care mulți dintre noi trăiesc acum o puternică nostalgie după kapitanul Jean-Luc Picard reiese din faptul că societatea contemporană, marcată de anxietate și de o anumită stare de regret față de timpuri, caută acea atitudine pe care personajul o definea ca fiind „curiozitate, optimism și deschidere”. În momentele în care tendința naturală este să ne retragem în refugiaul securității istoriei, avem nevoie de prezența unei figuri care, prin demnitate și autoritate liniștită, să ne trezească la realitate: [2]

„Această abordare ar însemna o deviere de la cursul corect. Obiectivul nostru presupune înaintarea, iar călătoria tocmai la început. Ne așteaptă numeroase realizări și nu mai puțin cunoștințe de dobândit. Domnule La Forge, treceți la acțiune.” [2]

Surse

  1. ZF Corporate Suedezul Johan Norberg, cercetător, istoric şi scriitor cu peste 20 de cărţi la activ, invitatul special al ediţiei de anul acesta a Galei ZF, despre ce poate învăţa omenirea din trecutul său pentru a avea un viitor prosper, poate ca în Star Trek-ul lui P
  2. Ziarul Financiar Suedezul Johan Norberg, cercetător, istoric şi scriitor cu peste 20 de cărţi la activ, invitatul special al ediţiei de anul acesta a Galei ZF, despre ce poate învăţa omenirea din trecutul său pentru a avea un viitor prosper, poate ca în Star Trek-ul lui Patrick Stewart/Captain Picard
  3. Johan Norberg, invitat special la Gala ZF, despre lecțiile trecutului pentru un viitor prosper
Taguri
Entități
Adaugă Investments.ro ca sursă preferată în GoogleSugerează o corecție