Continuă cu Facebook
Continuă cu Google
Continuă cu Linkedin
Continuă cu Twitter
Continuă cu Discord
În paralel cu datele privind pensiile privilegiate, Casa Națională de Pensii Publice (CNPP) evidențiază și realitatea celor mai mici venituri la pensie în România, atribuite persoanelor care au activat în domenii slab remunerate. Vânzătorii, casierii, agenții de pază, lucrătorii comerciali, personalul de curățenie și muncitorii necalificați se numără printre angajații care riscă să ajungă la pensie cu venituri foarte mici, mai ales dacă nu au acumulat o vechime suficientă în muncă. Diferențele dintre pensiile obținute de angajații din diverse domenii pot fi considerabile. Un medic specialist sau un inginer poate avea un venit la pensionare de câteva ori mai mare decât un lucrător comercial sau un agent de pază. Totuși, profesia nu este singurul criteriu care stabilește valoarea pensiei. Salariul pentru care s-au plătit contribuțiile și numărul anilor de cotizare pot conta chiar mai mult decât ocupația trecută în cartea de muncă. O carieră de numai 20 de ani, chiar și într-un domeniu în care salariile sunt peste media națională, poate însemna o pensie mult mai mică decât se așteaptă viitorii pensionari. [1]
În general, angajații care au lucrat pe salariul minim sau pe venituri apropiate de acesta acumulează mai puține puncte de pensie. În consecință, la încheierea activității, venitul lor din sistemul public poate rămâne la un nivel redus. Printre categoriile profesionale expuse cel mai mult acestui risc se numără: 1. Casierii și operatorii de case de marcat – în multe unități comerciale, salariile sunt apropiate de minimul pe economie. 2. Vânzătorii și lucrătorii comerciali – angajații din magazine și supermarketuri pot acumula punctaje reduse atunci când veniturile lor rămân la un nivel scăzut. 3. Agenții de pază și securitate – salarizarea modestă din acest sector se reflectă, în timp, în contribuții și puncte de pensie mai mici. 4. Muncitorii necalificați din fabrici – lucrătorii de pe liniile de producție, ambalare și asamblare sunt adesea remunerați aproape de salariul minim. 5. Personalul de curățenie și menajerele – veniturile reduse și, uneori, contractele cu timp parțial pot diminua punctajul acumulat. 6. Croitoresele și lucrătorii din industria confecțiilor – salariile relativ mici din anumite segmente ale industriei pot conduce la pensii modeste. 7. Personalul auxiliar din învățământ – îngrijitorii și alte categorii de personal nedidactic pot avea venituri mai mici decât personalul didactic. 8. Ajutoarele de bucătar și lucrătorii necalificați din HoReCa – nivelul salarial și fluctuația locurilor de muncă influențează contribuțiile acumulate. 9. Poștașii și agenții poștali – în funcție de veniturile realizate de-a lungul carierei, pensiile pot rămâne la un nivel modest. 10. Lucrătorii agricoli și sezonieri – perioadele de activitate fragmentate și contribuțiile plătite pentru intervale mai scurte pot afecta semnificativ pensia finală. Aceste ocupații nu reprezintă un clasament oficial al Casei Naționale de Pensii Publice. CNPP nu publică o ierarhie completă a pensiilor în funcție de fiecare meserie, iar veniturile de la pensionare diferă în funcție de istoricul individual de contribuții. [1]
Explicația principală a acestor disparități este legată de modul în care funcționează sistemul public de pensii din România. Pensia nu se stabilește în funcție de denumirea profesiei, ci de contribuțiile plătite de-a lungul carierei. Cu cât salariul brut pentru care s-au achitat contribuțiile este mai mic, cu atât punctajul lunar acumulat este, în general, mai redus. La finalul activității, suma tuturor punctajelor determină cuantumul pensiei. Primul factor care diminuează considerabil venitul de la pensionare este salariul mic pe parcursul carierei. Angajații care au câștigat constant salariul minim pe economie au acumulat mai puține puncte decât cei care au avut venituri peste salariul mediu brut. Diferența se reflectă direct în pensia calculată. Al doilea factor este reprezentat de perioadele fără contribuții. Întreruperile de activitate, contractele pentru care nu s-au plătit contribuții, munca nedeclarată sau perioadele lungi de șomaj pot reduce numărul total de puncte și vechimea contributivă. Al treilea element este lipsa punctelor de stabilitate. Aceste bonusuri sunt acordate persoanelor care au realizat mai mult de 25 de ani de stagiu de cotizare contributiv. Cei care au lucrat mai puțin nu beneficiază de acest avantaj, indiferent dacă au avut salarii mici sau mari. [1]
Unul dintre cele mai importante aspecte pentru viitorii pensionari este durata efectivă a carierei. În sistemul public, stagiul minim de cotizare contributiv este de 15 ani, în timp ce stagiul complet este de 35 de ani, potrivit legislației în vigoare. Astfel, o persoană care a contribuit timp de 20 de ani poate îndeplini condiția minimă pentru pensia pentru limită de vârstă, dacă sunt respectate și celelalte condiții legale, însă va avea un stagiu considerabil mai mic decât cel complet. În plus, pentru o carieră de 20 de ani nu se acordă puncte de stabilitate. Acestea încep să fie calculate numai pentru anii de contribuție care depășesc pragul de 25 de ani. Consecințele se văd mai ales în cazul persoanelor care au lucrat în comerț, pază, curățenie, agricultură sau în alte domenii cu salarii reduse. Dacă au avut și perioade fără contribuții, pensia rezultată poate fi foarte mică. Nici angajații cu profesii mai bine plătite nu sunt protejați complet de acest efect. Un inginer, un contabil sau un medic care a avut venituri bune, dar a contribuit numai 20 de ani, poate primi o pensie mai mică decât un coleg cu o carieră completă și venituri ceva mai reduse. [1]
Potrivit formulei prevăzute de Legea nr. 360/2023, pensia se calculează prin înmulțirea numărului total de puncte acumulate cu valoarea punctului de referință. În 2026, valoarea punctului de referință este de 81 de lei, nivel menținut prin legislația fiscal-bugetară. Numărul total de puncte include punctajele anuale realizate în perioada de activitate și, acolo unde este cazul, punctele de stabilitate. Conform legii, punctele de stabilitate se acordă astfel: 0,50 puncte pentru fiecare an de cotizare realizat peste 25 de ani, până la 30 de ani; 0,75 puncte pentru fiecare an realizat peste 30 de ani, până la 35 de ani; un punct pentru fiecare an realizat peste 35 de ani. Calculul se face proporțional și pentru fracțiunile de an. Prin urmare, un angajat care a câștigat salariul minim și a lucrat 20 de ani va avea, în mod obișnuit, un punctaj mult mai mic decât o persoană cu venituri ridicate și o carieră de 35-40 de ani. [1]