Continuă cu Facebook
Continuă cu Google
Continuă cu Linkedin
Continuă cu Twitter
Continuă cu Discord
Confederația Națională pentru Antreprenoriat Feminin (CONAF) va discuta marți, la Institutul Cultural Român din București, rezultatele anchetei denumite „România nevalorificată - Capitalul uman feminin între performanță și inegalitate”. Întâlnirea va aduna la un loc reprezentanți ai autorităților publice, ai sectorului financiar și ai organizațiilor neguvernamentale, alături de Cristina Chiriac, fondatoarea și președinta CONAF, și de specialiștii care au contribuit la realizarea raportului.
Studiaza cinci arii esențiale din viața femeilor: sistemul educațional, sănătatea, integrarea pe piața muncii, demersurile antreprenoriale și activitatea necomercializată. Scopul primordial constă în demonstrarea felului în care resursa umană feminină devine o forță economică concretă, generând venituri și inițiative de afaceri, cu o valoare adăugată semnificativă pentru țară. Se urmăresc discrepanțele care se conturează în cariera profesională a femeilor, pierderile salariale individuale și acumularea acestora asupra economiei României. [1]
Conform estimărilor CONAF, valoarea economică a muncii neremunerate prestate anual de aproximativ 1,3 milioane de femei încadrate statistic în categoria „casnice” din România se situează între 150 și 336 miliarde de lei. Această sumă considerabilă nu este inclusă în calculul Produsului Intern Brut (PIB), reflectând o subevaluare a contribuției feminine la economia națională. [1]
Cristina Chiriac, președinte fondator al Confederației Naționale pentru Antreprenoriat Feminin (CONAF), estimază că apropierea ratei de ocupare a femeilor de media europeană, prin intrarea în forța de muncă a aproximativ 643.000 de femei, ar putea genera anual venituri fiscale suplimentare de aproximativ 11 miliarde de lei. Potrivit Cristinei Chiriac, România are un potențial economic nevalorificat reprezentat de cele aproximativ 2,5 milioane de femei inactive economic, din care 1,327 milioane se declară casnice. Prezentarea rezultatei studiului „România nevalorificată - Capitalul uman feminin între performanță și inegalitate” va avea loc marți, la Institutul Cultural Român din București, reunind autorități, sectorul financiar, ONG-uri și Cristina Chiriac, președinte fondator CONAF. Cristina Chiriac, președinte fondator CONAF, afirmă: „Statul român caută bani peste tot. Mai puțin acolo unde ar putea să-i găsească fără să mărească taxele. [...] Avem aproximativ 2,5 milioane de femei inactive economic. Dintre acestea, 1,327 milioane se declară casnice.” Cristina Chiriac explică: „Nu spun că toate aceste diferențe sunt provocate de munca de îngrijire. Cauzele sunt multiple, de la salarii și cariere profesionale până la întreruperile de activitate. Dar anii de muncă neremunerată fac parte din mecanismul care produce vulnerabilitate economică la bătrânețe. Și atunci mă întreb dacă cineva de la Finanțe calculează și costul pe termen lung al unei creșe pe care astăzi nu o construim.” [2]
Analista subliniază contradicția dintre lipsa cronică de forță de muncă și ignorarea potențialului feminin: „De câteva luni mă uit la niște cifre care, recunosc, mi-au dat destul de mult de gândit. Am petrecut zile întregi verificând calcule, comparând statistici și încercând să înțeleg cum este posibil să vorbim permanent despre lipsa forței de muncă, în timp ce o parte atât de mare din potențialul economic al României rămâne nevalorificată.” Cristina Chiriac atrage atenția că, deși statisticile pot eticheta femeile drept inactive sau casnice, responsabilitățile și intențiile variază: „Unele ar vrea să lucreze, altele nu, iar motivele sunt diferite. Dar tocmai aici ar trebui să înceapă analiza statului, înainte să mai inventeze un program de ocupare.” Cercetarea analizează cinci dimensiuni ale vieții femeilor: educația, sănătatea, piața muncii, antreprenoriatul și munca neremunerată, evidențiind modul în care capitalul uman feminin se transformă în venituri și impact economic, precum și pierderile cumulate pe durata vieții active. Potrivit studiului, dacă rata de ocupare a femeilor ar atinge media europeană, intrarea în muncă a încă 643.000 de femei ar genera, într-un scenariu conservator, venituri fiscale suplimentare de 11 miliarde de lei anual. ConAF avertizează totodată că, dacă o femeie nu are acces la creșă sau îngrijire pentru rude, cursele de calificare nu sunt soluția. Soluția implică acțiuni concrete de infrastructură din partea statului. Din perspectiva studiantului, cele 150 de miliarde de lei nu constituie o comoară ascunsă de confiscat, ci o realitate economică care a fost privatizată ca o muncă gratuită, explicând cum calculul finanțelor publice riscă să ignore pierderile generate de incapacitatea unor oameni de a munci. [2]
Studiul CONAF „România nevalorificată” estimează valoarea muncii neremunerate la aproximativ 150 de miliarde de lei anual, bazat pe timpul alocat activităților necomercializate și costul serviciilor echivalente. ConAF clarifică natura acestei sume: „Nu sunt bani pierduți de buget... Sunt valoarea unei munci reale, care susține gospodăriile și permite altor membri ai familiei să participe la economie.” Ignorarea muncii casnice în politicile publice generează costuri indirecte majore. Cristina Chiriac explică că, fără acces la creșe și servicii de îngrijire, diplomele de calificare nu rezolvă obstacolul practic al angajării: „Dacă o femeie nu se poate angaja pentru că nu are cu cine să-și lase copilul, poți să-i oferi și zece cursuri de calificare. Va avea zece diplome și aceeași problemă în fiecare dimineață.” Autorul studiului solicită intervenția statului prin construcția de creșe, servicii de îngrijire și programe flexibile, esențiale pentru emanciparea economică a femeilor care doresc să lucreze. Conform estimărilor CONAF, valoarea economică a muncii neremunerate anuale prestate de aproximativ 1,3 milioane de femei încadrate statistic ca „casnice” se situează între 150 și 336 miliarde de lei, o sumă ce nu figurează în PIB. Contribuția CONAF la studiu include distincția clară că valorile estimate nu sunt venituri fiscale pierdute direct, ci reflectă rolul esențial al muncii neremunerate în menținerea activității economice a restului familiilor. Soluționarea lipsei de mecanisme de îngrijire permite încadrarea în muncă, aducând venituri fiscale ce depășesc costul creșelor. Amintește că scopul acestui demers este de a scoate discuțiile din abstracte („femei inactive ca o cifră”) și urgente ( [2]
Calculele CONAF reconfirmă faptul că apropierea ratei de ocupare de media europeană, cu 643.000 de femei active în plus, ar aduce în jur de 11 miliarde de lei anual la bugetul de stat. Cristina Chiriac precizează că suma de 11 miliarde de lei reprezintă un potențial calculat, nu o garantare, fiind nevoie de locuri de muncă, calificări, servicii de îngrijire și condiții economice favorabile pentru angajare. Investiția în infrastructura de creșă se poate recupera la buget: un loc de creșă costă între 12.000 și 15.000 de lei anual, în timp ce o femeie care intră pe piața muncii generează venituri fiscale de 15.000–18.000 de lei anual. „Nu fiecare loc de creșă aduce automat un nou contribuabil. Dar acolo unde îngrijirea copilului este obstacolul... investiția poate începe să se întoarcă la buget chiar prin taxele și contribuțiile plătite.” Cristina Chiriac atrage atenția asupra ecartului de pensie de 1.270 de lei lunar între femei și bărbați și a faptului că 81,5% dintre beneficiarii indemnizației sociale sunt femei, semnalând că munca neremunerată duce la vulnerabilitate economică la bătrânețe. Nu generez contribuitoare suplimentare pentru articole complet acoperite anterior la nivelul de detaliu nou [2]
Anii petrecuți în afara muncii remunerate duc la contribuții de pensie mai mici și drepturi reduse. Raportul indică un ecart de pensie mediu de 1.270 de lei lunar între femei și bărbați, iar 81,5% dintre beneficiarii indemnizației sociale pentru pensionari sunt femei. Cristina Chiriac avertizează că munca neremunerată de astăzi poate deveni o povară socială peste două decenii: „Munca neremunerată de astăzi poate deveni o cheltuială socială peste două decenii”, subliniază ea, chestionând dacă Ministerul Finanțelor calculează costul pe termen lung al evitării construcției de creșe astăzi. Președinta CONAF subliniază criticile la adresa măsurilor bugetare care recurg aproape reflex la majorarea taxelor, solicitând mai degrabă măsuri care să sporească baza economică și productivitatea pentru a încasa venituri fără a încărcora contribuabilii existenți. [2]
Acțiunea este trimisă într-un context în care guvernul caută supraviețuirea bugetară aproape reflex prin majorarea taxelor: „De fiecare dată când se golește vistieria, mai schimbăm ceva din pix. Dar cât de des ne întrebăm ce am putea face pentru ca economia să producă mai mult, pentru ca mai mulți oameni să poată munci și pentru ca statul să încaseze venituri fără să împovăreze contribuabilii existenți?” Concluzia studiului și a interviului este că cele 150 de miliarde de lei reprezintă măsurarea economică a unei munci gratuite și ignorate, iar statul ar trebui să calculeze pierderile rezultate din incapacitatea oamenilor de a muncă, mai degrabă decât să urce simplu taxele din „pix”. „O creșă, un loc de muncă și douăzeci de ani de contribuții nu se construiesc la fel de ușor”, conchide Cristina Chiriac. [2]
Surse
- AGERPRES CONAF prezintă marți o cercetare privind contribuția femeilor la economia României
- Economedia Cristina Chiriac, CONAF: România ar putea obține venituri suplimentare anuale de 11 miliarde lei, dacă rata de ocupare a femeilor s-ar apropia de media europeană
- CONAF prezintă marți cercetare privind contribuția femeilor la economia României
- Taguri
- Entități
- Regiuni
- Romania