Cristian Erbașu: Riskul de amânare a investițiilor publice în 2027 depinde de alocarea bugetară și cofinanțare

Există risul ca presiunile bugetare și măsurile de consolidare fiscală să determine încetinirea sau amânarea unor investiții publice în 2027, în contextul în care România are în derulare proiecte majore de infrastructură, finanțate inclusiv din fonduri europene. Cristian Erbașu, directorul general asistent al Asociației Naționale a Constructorilor de Înfrăățiri (ANCID), a explicat că, pentru a demara proiecte noi sau a finaliza pe cele vechi, este esențial ca bugetul de stat să prevadă o sumă substanțială alocată cofinanțării. ^[2]

Chiar dacă România are acces la fonduri europene de coeziune, rata de cofinanțare din veniturile naționale va crește marcant în viitor. Erbașu a precizat că, independent de volumul total alocat României, utilizarea acestor fonduri este condiționată de contribuția statului. Dacă deficitele bugetare rămân difficile de gestionat, avându-se în vedere posibilitatea reducerii sumelor destinate investițiilor, stabilitatea surselor de finanțare pentru proiectele publice constituie o dificultate majoră. ^[2]

În contexte de criză și cu un buget restrictiv care nu permite finanțarea integrală a tuturor proiectelor în derulare, opțiunile pentru depășirea blocajelor în care se află companiile de construcții sunt reduse. Erbașu recomandă selectarea proiectelor cu prioritate, evitarea semnării contractelor în exces și planificarea etapizată a lucrărilor, asigurând astfel transparența asupra obiectivelor pe termen lung pentru constructori. O dificultate semnificativă provine din blocarea conturilor bancare de către ANAF pentru datorii fiscale, chiar și în situațiile în care firma urmează să primească sume de la stat pentru proiecte, fapt care paralizează activitatea. ^[2]

Execuția de lucrări pe piața de construcții din România este dominată de un număr mic de companii viabile, capabile să finalizeze simultan un, două sau mai multe proiecte. Deși firmele locale se află într-o poziție neavantajoasă comparativ cu marile corporații europene, dezvoltarea pieței în ultimii ani a fost garantată preponderent de aceste entități interne. Ele au suplinit absența operatorilor occidentali și au completat oferta alături de companii non-UE, precum cele turcești. ^[2]

Deficitul de forță de muncă rămâne o provocare. Deși ultimii ani au adus o balanță pozitivă și formarea unor noi specialiști calificați datorită siguranței continuității proiectelor, există îngrijorări că, dacă volumul lucrărilor va scădea în finalul anului curent și anul viitor, aceste resurse umane își vor căuta soluții plecând în afara țării, retrăind migrația constatată cu 10-20 de ani în urmă. ^[2]

Prețurile materialelor de construcție au înregistrat creșteri modeste, mai ales pentru produsele dependente de energie sau produsele petroliere, aflându-se într-o stare mai stabilă decât în urmă cu trei ani. În contrast, costurile forței de muncă s-au majorat constant datorită cererii mari și lipsei de specialiști pe piața muncii. Energia, un factor problemă cronic timp de cinci ani, poziționează România la media europeană, constituind un obstacol pentru o economie situată la coada clasamentului european. ^[2]

Pentru ca actorii români din construcții să devină relevanți la nivel regional și să se extindă semnificativ pe piețele europene, aceștia au nevoie de experiență, de capitalul necesar penetrării în piețe noi și de disponibilitatea angajaților de a lucra în străinătate. Deși standardele de management au evoluat, ele nu ating încă nivelul țărilor dezvoltate din Europa de Vest, iar intrarea pe o piață externă exigă întotdeauna sprijinul inițial al sediuului central. ^[2]

Taguri

• infrastructură
• constructii
• buget
• cofinanțare
• forță de muncă

Entități

• ZF
• PNRR
• ANAF
• ING România
• Raluca Ţintoiu
• Amcham
• NNDKP

Regiuni

• Romania