Continuă cu Facebook
Continuă cu Google
Continuă cu Linkedin
Continuă cu Twitter
Continuă cu Discord
În blocurile echipate cu repartitoare de căldură, plata încălzirii rămâne obligatorie chiar dacă caloriferele au fost închise și aparatele au înregistrat zero unități. Conform normelor aplicate din 1 august 2024, o locuință susține o cota-parte din consumul termic comun al întregului imobil, repartizată proporțional cu suprafața utilă. Suma finală diferă în funcție de perioada anului, de temperatura exterioară și de specificul fiecărui bloc. [1]
Valoarea consumului individuat, așa cum apare pe repartitor, nu reprezintă direct suma de plată. Pentru a stabili exact datoria, administratorul asociației de proprietari trebuie să solicite o notă individuală de repartizare. Această facturare detaliază energia termică alocată locuinței, exprimată în megawați-ori (MWh) și costul corespunzător. Indicatorul de pe dispozitivul din apartament indică doar o unitate de măsură a consumului, nu o sumă monetară. [1]
Când repartitoarele indică zero unități, proprietarul nu scapă de plăți. Regulamentul aprobat prin Ordinul ANRE nr. 7/2024 structurează factura în două componente distincte: consumul propriu-zis al locuinței și participarea la costurile încălzirii spațiilor comune și a sistemului centralizat. Această cotă comună este datorată indiferent dacă apartamentul este debranșat sau dacă coloanele de distribuție nu trec prin locație. [1]
Exemplu de calcul al cotei comune: într-un bloc cu 2.500 de metri pătrați utili, un apartament cu 50 de metri pătrați deține 2% din suprafața totală. Dacă consumul comun al blocului este de 20 MWh, contribuția acelui apartament se ridică la 0,4 MWh. La un preț ipotetic de 400 de lei per MWh, cota comună de plată ar fi 160 de lei. Această cifră are caracter instructiv și nu reflectă tarifele efective, care variază în funcție de furnizorul de energie și de condițiile contractuale ale fiecărui complex rezidențial. [1]
Compania autorizată în procesul de repartizare stabilește lunar procentul din căldura totală a clădirii care va fi tratat ca consum comun. Acest procent variază deoarece operatorul economic îl recalculă în fiecare lună, luând în considerare zona climaterică, perioada specifică și numărul apartamentelor care au cerut dezlegarea sau au înregistrat zero unități. Atunci când toate locuințele marchează zero, întregul consum măsurat este redistribuit drept consum comun. [1]
Pentru a valida corectitudinea cheltuielilor, nota individuală trebuie comparată cu factura furnizorului și cu centralizatorul blocului. Prețul unitar folosit la calcularea cotelor este confirmat de documentele oficiale ale sistemului de termoficare, nu de tarife standardizate. În plus, pentru partea individuală, diferența dintre două citiri este ajustată prin coeficienți tehnici care țin cont de amplasarea radiatorului, puterea acestuia și temperatura estimată a încăperii. Acești parametri explică de ce radiatoarele cu citiri identice pot genera contribuții financiare diferite. [1]
Operatorul de repartizare furnizează lunar asociației de proprietari nota individuală pentru fiecare proprietar, alături de centralizatorul global al clădirii. Dacă repartizarea nu rezultă direct din citirile aparatelor, compania este obligată să furnizeze explicații metodologice privind calculul realizat. Asociația de proprietari are dreptul de a cere și verifica documentația tehnică legată de repartitoare, pentru a asigura transparența procesului. [1]
Analiza acurateței facturării pornește de la verificarea notei individuale și a centralizatorului aferent blocului. În cazul aparitiei unor divergențe privind citirile indicatorilor sau necesitatea clarificării unor calcule imprecise, proprietarul beneficiază de acces la istoricul valorilor înregistrate, la datele collectoarelor centrale situate la intrarea clădirii și la documentele Furnizorului de Energie Termică. Totodată, beneficiarul își rezervă dreptul de a cere o copie a autorizației de funcționare eliberate companiei responsabile cu procesul de repartizare. [1]
Procedura de contestație demarează prin transmiterea unei sesizări scrise către firma de repartizare. În acest demers, proprietarul detaliază luna și suma considerate eronate. Compania operatorului are obligația de a înregistra sesizarea, de a comunica numărul dosarului și de a emite un răspuns în maximum 30 de zile calendaristice de la înregistrare. Termenul și modalitatea de depunere a petițiilor sunt stipulate explicit în contractul încheiat între asociație și firma de repartizare. [1]
Dacă rezultatul sesizării către firmă nu este satisfăcător sau dacă firma nu răspunde în termen, proprietarul poate direcționa o plângere către ANRE. Conform procedurii, petiția către regulator trebuie însoțită obligatoriu de răspunsul firmei sau de dovada că sesizarea a fost transmisă acesteia; în absența acestora, cererea poate fi clasată fără analiză. ANRE dispune de un termen de soluționare de 30 de zile, extensibil cu încă 30 de zile după anunțarea solicitantului. Instanțele judecătorești și autoritățile locale de profil energetic rămân alte căi de atac disponibile, în funcție de specificul cauzei. Pentru o plângere către ANRE privind activitatea firmei, proprietarul se adresează mai întâi firmei. La petiția către ANRE atașează răspunsul primit sau dovada că a trimis sesizarea; fără acestea, petiția poate fi clasată. ANRE are un termen obișnuit de 30 de zile de la înregistrarea reclamației și îl poate prelungi cu încă 30 de zile, după ce anunță solicitantul. În funcție de problemă, proprietarul se poate adresa și reprezentantului asociației, compartimentului energetic al autorității locale sau instanței. ANRE verifică aspectele care țin de respectarea condițiilor autorizației firmei de repartizare. Imaginea ilustrativă atașată materialului provine din Wikimedia Commons. Publicația Financiarul.ro poate fi urmărită și pe platforma Google News. [1]
Surse
- Taguri
- Entități
- Regiuni
- Romania