Continuă cu Facebook
Continuă cu Google
Continuă cu Linkedin
Continuă cu Twitter
Continuă cu Discord
Cristian Erbașu, directorul Federației Patronatelor Societăților din Construcții (FPSC), și-a exprimat ferm nemulțumirea privind termenoramenării programelor de asistență fiscală destinate industriei de profil, subliniind pericolul transformării acestora într-un povara financiară pentru operatori. În cadrul unei intervenții la Consiliul Concurenței, managerul a detaliat faptul că sistemul actual operează analog unui împrumut bancar, nu unui grant, având în vedere exigența companiilor de a echilibra finanțarea publică inițială prin colectarea unor fluxuri fiscale specifice. [1]
Obligația fundamentală impusă beneficiarilor vizează demonstrarea faptului că, într-un interval de șapte ani, investiția inițială a fost amortizată sau compensată de contribuțiile bugetare generate. Președintele FPSC a evidențiat dezechilibrul acestui demers într-o industrie cunoscută pentru marjele restrânse și nevoia constantă de modernizare tehnologică. „Când ceri justificarea fiscală a investiției pe parcursul a șapte ani pentru validarea schemei, creezi paritatea cu un credit”, a comentat liderul patronatului. [1]
Imposibilitatea atingerii țintelor fiscale stabilite expune anumite entități la posibilitatea rambursării sumelor primite de la buget după expirarea perioadei de șapte ani. „Dacă nu respecti condițiile, riscul de a trebui să returnezi fondurile după opt ani este real”, a punctat Erbașu. Acesta a relatat că a fost informat de către consultanți care sfătuiau clienții să falsifice datele pentru a îndeplini formal cerințele, ilustrând astfel artificiositatea și complexitatea normelor. [1]
Schimbul de opinii a abordat și aspectele legate de viabilitatea pe termen lung a proiectelor subsidiate. Erbașu a sesionat fenomenul firmelor care au dizolvat capacități productive sau au intrat în procedura de insolvență ulterior obținerii fondurilor, punând la îndoială eficacitatea sistemului de recuperare a sumelor. Deși Bogdan Chirițoiu, președintele Consiliul Concurenței, a reiterat existența obligației de păstrare a activelor în exploatare, liderul FPSC a insistat asupra deficiențelor mecanismului de recuperare în caz de faliment. [1]
Cristian Erbașu, conducătorul simultan al FPSC și al CAIR, atrage atenția asupra momentului critic traversat de industria construcțiilor la finalul implementării Planului Național de Redresare și Reziliență (PNRR), cu amenințarea licitărilor în masă ce ar putea genera pierderea locurilor de muncă ale zeci de mii de oameni. El afirmă că reprezentanții patronatelor sesizează de un an absența unei linii strategice clară pentru etapa post-PNRR, iar scenariile de faliment sau reducere a efectivelor devine concretă în absența continuității proiectelor. [3]
Dinamica pieței suferă o transformare radicală: în vreme ce anterioar predominau proiectele peste capacitatea executantilor disponibili, în prezent un singur tender poate atrage până la 100 entități competitive, ceea ce generează presiuni semnificative asupra marjelor. Erbașu relevă faptul că, deși piața locală găzduiește numeroși jucători, diversitatea rămâne esențială pentru a preveni concentrarea puterii la nivelul a doar două-trei mari corpuri de construcții, însă capacitățile tehnice dezvoltate recent nu mai sunt susținute de un volum corespunzător de licitații. [3]
„Cristian Erbașu: Rata insolvențelor a crescut de două ori”, a constatat președintele CAIR în cadrul unui seminar coordonat de Consiliul Concurenței și FPSC. Operatorii din construcții s-au retras într-o zonă de relaxare a contractelor, acumulând datorii față de furnizori, instituțiile financiare și, ocazional, personalul, ceea ce a dus la un blocaj financiar. Această stare de fapt îi constrânge la concedieri, imposibilitatea de a acoperi costurile lipsind fluxul de proiecte, iar entitățile care vor rezista se vor confrunta cu dilema reducerii remunerațiilor sau a menținerii cheltuielilor curente. [3]
Erbașu subliniază că resursele europene destinate viitorului perioadă de programare vor fi alocate exclusiv proiectelor de interes transnațional, nu nevoilor specifice de dezvoltare ale fiecărei țări membre. Astfel, România va trebui să acopere cheltuielile de capital din surse interne sau prin împrumuturi. Deși există un portofoliu substanțial de lucrări în curs, incertitudinea legată de prelungirea acestora după închiderea PNRR pune în pericol sustenabilitatea activității și riscă să declanșeze concedieri masive. [3]
Cu prilejul audierii de la Consiliul Concurenței, Erbașu și-a exprimat nemulțumirea față de logica schemelor de ajutor de stat, asemuindu-le cu creditele bancare deoarece firmele sunt obligate să demonstreze generarea de taxe și impozite timp de șapte ani. El avertizează că nerealizarea țintelor fiscale implică restituirea fondurilor, o sancțiune disproporționată pentru un sector cu marje reduse. Există semne că anumite consultanțe sugerează manipulații documentare pentru a încadra formal regulile, iar o altă dificultate majoră constă în recuperarea sumelor acordate companiilor care declară apoi faliment, deși președintele Consiliului Concurenței, Bogdan Chirițoiu, a confirmat existența obligației de menținere a investiției. [3]
Erbașu accentuează zona de opacitate financiară, subliniind lipsa predictibilității atât privind încasarea facturilor restante, cât și continuarea contractelor pe orizontul de următoarele șase luni. O provocare critică o constituie termenul limită de finalizare a proiectelor PNRR până la sfârșitul lunii august, după care companiile, angajând sute sau mii de oameni, vor rămâne fără ordine, nefiind clar dacă își vor putea reorganiza personalul sau accesa creditare bancară pentru noi demersuri. Potrivit declarațiilor sale, efectele reale ale reducerilor de personal se vor materializa pe o perioadă de 2-3 T 1 T. [3]
Pentru a-și reafirma poziția, Erbașu recunoaște caracterul benefic al PNRR, dar atrage atenția asupra consecințelor asupra structurii curente de angajare în absența unor proiecte de continuitate. Absența unei viziuni strategice clare post-PNRR riscă să transforme boom-ul sectorial într-un colaps al capacității de absorbție a forței de muncă, punând sub semnul întrebării supraviețuirea unei părți semnificative a operatorilor economici. [3]
Analiza privind competivitatea scoate în evidență contradicția dintre dezvoltarea infrastructurii prin fonduri europene și viabilitatea economică internă. Erbașu observă că nu se face o distincție clară între investițiile cu beneficiu european și cele strict locale, obligând statul român să compenseze deficitul din bugetul propriu. Această realitate macroeconomică se suprapune asupra crizei microeconomice a firmelor, intensificând presiunea adaptării forței de muncă. [3]
Mesajul lui Erbașu reflectă preocuparea pentru impactul socio-economic: „De aproximativ un an și jumătate, subliniem acest aspect. Am alertat autoritățile că viața trebuie să continue și după PNRR. Temerea noastră s-a dovedit întemeiată.” Dovezile concrete din teren vin în sprijinul alarmismului exprimat de reprezentanții patronatelor. [3]
Estimările numerice denotă amploarea problemei: „Este dificil de precizat cifra exactă, dar sigur vom vedea câțiva zeci de mii de concedieri.” Această evaluare evidențiază incapacitatea pieței actuale de a menține absorbită forța de muncă acumulată în ultimii ani. [3]
Pe măsură ce numărul licitațiilor scade, protejarea concurenței împotriva unui posibil oligopol al constructorilor devine o prioritate. Erbașu subliniază că menținerea unui climat competitiv și diversificarea actorilor de piață depind critic de stabilitatea cadrului regulatoriu și de fluxul continuu de finanțare a proiectelor. [3]
Se evidențiază relația directă dintre existența contractelor, plafoanele de finanțare disponibile și nivelul veniturilor: companiile care vor reuși să continui activitatea se vor confrunta cu dilema păstrării salariilor angajaților la nivelurile anterioare. [3]
În viziunea generală, cadrul legislativ și fiscal ce reglementează ajutoarele de stat este privit drept o capcană. Așa-numita regulă a celor şapte ani de justificare fiscală este considerată disproporţionată, mai ales dacă luăm în calcul caracterul ciclic al activităţilor de construcţii, împreună cu costurile ridicate. [3]
Expunerea realizată la seminarul cu titlul „Provocări concurenţiale în sectorul construcţiilor” reprezintă un demers de alertare a instituţiilor publice. CNCP şi FPSC transmit un mesaj ferm privind riscurile economice şi sociale ce pot fi generate de tranziţia post-PNRR. [3]
Surse
- Economedia Constructorii văd schemele de ajutor de stat ca pe un credit: După 7 ani, firmele riscă să dea bani înapoi
- Economedia Cristian Erbașu, președintele FPSC, avertizează asupra „golului” de investiții de după PNRR. „Sunt prea puține licitații, iar unele atrag până la 100 de companii”
- DCNews Blocaj în construcții. Cristian Erbașu anunță concedieri în masă, după PNRR: „Câteva zeci de mii de persoane”
- Constructorii văd schemele de ajutor de stat ca pe un credit: După 7 ani, firmele riscă să dea bani înapoi