EPG subliniază pericolele generate de dependența de importuri, sugerând măsuri care să stimuleze sectoarele industriale românești

România intră într-unul dintre cele mai ample cicluri de investiții publice din istoria sa, cu estimări care depășesc 110 miliarde de euro până în 2030. Potrivit unui studiu realizat de Energy Policy Group (EPG), suma cuprinde 92,5 miliarde de euro destinate infrastructurii rutiere și feroviare, 16,7 miliarde de euro pentru apărare și infrastructură cu dublă utilizare, precum și peste 2 miliarde de euro pentru dezvoltarea Portului Constanța. Acest proces de expansiune are loc într-un context delicat, caracterizat de o scădere a ponderii industriei în PIB, care a ajuns la circa 17% în 2025, pe fondul costurilor energetice ridicate, al concurenței globale și al instabilității geopolitice. Finanțarea acestor proiecte este văzută de EPG nu doar ca un mijloc de consolidare a securității și mobilității, ci și ca o șansă de a transforma și revitaliza baza industrială energointensivă a țării. ^[1]

Necesarul de materiale de construcții pentru proiectele de infrastructură este uriaș. Doar pentru lucrările rutiere și feroviare planificate între 2024 și 2030, EPG estimează necesarul a peste 36,6 milioane de tone de ciment, 7,4 milioane de tone de oțel, 450 de milioane de tone de bitum și 11 milioane de tone de șine de cale ferată. Producătorii autohtoni de ciment și oțel au capacitatea de a face față acestor cereri. În schimb, producția internă de bitum acoperă doar parțial necesarul, iar cererea de șine este satisfăcută integral prin importuri. În absența unor măsuri specifice de politică publică, există un risc real ca o mare parte din această cerere agregată să fie acoperită prin importuri, ceea ce ar scădea beneficiile pentru economia internă. ^[1]

Instituția propune ca procesele de cumpărare publică să includă clauze care să privilegieze produsele cu impact redus asupra mediului și cele fabricate în spațiul comunitar. O astfel de abordare ar face cererea mai previzibilă pentru furnizorii locali de aluminiu, oțel, ciment și combustibili alternativi, facilitând deciziile de investiție. Reconstrucția Ucrainei poate oferi producătorilor români o piață pentru tehnologii cu emisii reduse. ^[1]

Sectorul apărării reprezintă și el un segment de creștere semnificativ. EPG estimează că necesarul de combustibil militar va crește cu aproximativ 39% până în 2030, ca urmare a achizițiilor prin programul SAFE. EPG sugerează înlocuirea combustibililor fosili cu combustibili sintetici și biocombustibili pentru a consolida reziliența aprovizionării și a stimula producția în rafinăriile românești. De asemenea, investițiile în porturi și șantierele navale pot crea piețe-pilot pentru materiale cu emisii reduse. ^[1]

Sabina Strîmbovschi, Lead Industry la EPG și autoarea principală a analizei, subliniază că competitivitatea industriei românești în următorul deceniu atârnă de modul în care sunt gestionate aceste fonduri publice. „România are acum șansa să transforme investițiile în securitate, infrastructură și mobilitate într-un motor pentru transformarea industriei. Condiționarea alocării fondurilor publice de criterii de emisii și de preferință europeană ar putea stimula producția internă”, declară aceasta. Studiul menționează necesitatea unui Program Național pentru Achiziții Publice Verzi (2025–2030) clar, care să includă instrumente de calculare a emisiilor pe întregul ciclu de viață și să pregătească industria pentru standardele europene viitoare. ^[1]

Taguri

• infrastructură
• romania
• Apărare
• EPG
• industria energointensivă
• achiziții publice verzi

Entități

• Energy Policy Group

Regiuni

• Romania