Continuă cu Facebook
Continuă cu Google
Continuă cu Linkedin
Continuă cu Twitter
Continuă cu DiscordEconomiștii Băncii Centrale Europene Sam Langfield, Daphne Momferatou și Ralph Setzer avertizează că subvențiile industriale acordate separat de guvernele statelor membre ale UE riscă să deplaseze investițiile către țările care își permit cel mai mare sprijin financiar, protejând astfel firmele deja bine poziționate. În analiza publicată în Buletinul economic al BCE, autorii arată că intervenția publică poate fi justificată de barierele în calea inovării sau de vulnerabilitățile lanțurilor de aprovizionare, dar recomandă ca instrumentele să fie coordonate la nivelul UE pentru a evita distorsionarea pieței unice prin competiția între bugetele naționale. Între 2020 și 2024, UE și statele sale membre au înregistrat cele mai numeroase intervenții de politică industrială din grupul G20, deși clasificarea este influențată de diferențele de transparență între state. Un studiu citat în analiză a identificat venituri și ocupare mai ridicate la firmele care au primit ajutor de stat, însă nu s-au constatat îmbunătățiri semnificative ale investițiilor sau productivității în eșantionul cercetat. Țările cu un spațiu bugetar mai generos pot atrage proiecte investiționale prin subvenții, iar finanțarea acordată prin băncile naționale tinde să favorizeze companiile care au deja relații stabilite de creditare. Autorii recomandă stabilirea unor obiective precise, intervenții susținute de dovezi, protejarea concurenței pe piața unică, reguli clare de încetare a sprijinului și reforme care îmbunătățesc mediul economic general. Guvernele utilizează granturi, credite, garanții, participații la capital și măsuri comerciale pentru a orienta resursele către activități specifice. Intervenția publică este justificată atunci când o tehnologie promițătoare nu atrage finanțare privată suficientă sau când infrastructura necesită dezvoltarea coordonată a mai multor companii. Totuși, alegerea incorectă a beneficiarilor poate menține în activitate firme mai puțin productive și poate deplasa resursele din alte sectoare productive. În comparația G20 pentru perioada 2020–2024, autorii includ și măsurile adoptate în contextul pandemiei și al crizei energetice. În UE, creditele și participațiile la capital au fost printre cele mai frecvent folosite instrumente. Numărul intervențiilor nu reflectă dimensiunea cheltuielilor, deoarece o garanție și un grant au efecte bugetare diferite, iar regulile europene de transparență fac măsurile UE mai ușor de identificat. Un studiu realizat de Luís Brandão-Marques și Hasan Toprak, analizat în raport, a constatat că firmele nefinanciare listate la bursă care au primit ajutoare de stat în eșantionul din șase țări (2016–2023) și-au majorat veniturile și numărul angajaților. Autorii studiului nu au găsit o îmbunătățire semnificativă a investițiilor sau a productivității și au observat efecte negative asupra concurenților care nu au beneficiat de sprijin, evidențiind necesitatea evaluării impactului asupra întregului ecosistem de afaceri. Concurența pentru atriția investițiilor este mai dificil de gestionat într-o piață comună formată din state cu capacități bugetare divergente. Creditele și garanțiile distribuite prin bănci naționale pot avantaja firmele locale care au deja acces la credit, în timp ce fragmentarea piețelor de capital limitează accesul companiilor tinere la finanțare prin capital propriu, mai ales atunci când dezvoltă tehnologii noi. Economiștii Bengă aceste probleme de nevoia unor piețe de capital mai integrate și de reducerea barierelor care împiedică extinderea companiilor peste granițe. Autorii propun ca, înainte de orice intervenție, să se stabilească dacă obiectivul urmărește creșterea productivității, reziliența sau un alt indicator verificabil. Sprijinul trebuie să răspundă unei probleme documentate, să mențină concurența și să prevadă de la start condițiile de încetare a ajutorului. Pentru provocările comune mai multor state, coordonarea sau instrumentele comune ale UE pot limita competiția distructivă pentru subvenții, în timp ce reformele care facilităză investițiile și intrarea pe piață pot complementa sprijinul sectorial. Analiza explică interesul Băncii Centrale Europene pentru politica industrială: politicile naționale pot modifica prețurile și costurile firmelor, precum și condițiile de finanțare. Dacă sprijinul național accentuează diferențele economice, efectele deciziilor privind dobânzile se vor transmite diferit în zona euro. [1]
Experții monetari ai BNR avertizează: ajutoarele fiscale locale pot distrage autonomia pieței unice
O investigare editată în Monitorul financiar al BNR subliniază că facilitățile fiscale locale amenință să transfere capitalurile către statele cu bugete cele mai solide și să tulbure echilibrul concurențial al pieței unice.
