Fondurile suverane de investiții au devenit, în 2025, unele dintre cele mai influente vehicule din economia globală, administrând active în valoare totală de aproximativ 15.000 de miliarde de dolari, un nivel record historice. Un raport al firmei de consultanță Global SWF, citat de Bloomberg și preluat de Digi24 Economic, arată că o mare parte din aceste resurse este alocată tehnologiei de ultimă generație, în special Inteligenței Artificială. Orientul Mijlociu domină investițiile suverane globale, cele mai importante 7 fonduri suverane din statele din Golf reprezentând 43% din totalul capitalului investit la nivel mondial în 2025. [1]
Statele Unite au fost, de departe, principala destinație pentru investițiile fondurilor suverane în 2025, atrăgând aproximativ 131,8 miliarde de dolari, aproape dublu față de cele 68,9 miliarde de dolari investite în 2024. Alți investitori controlați de stat, precum fondurile publice de pensii, și-au crescut influența, susținuți de randamentele puternice obținute în obligațiuni, acțiuni, imobiliare și infrastructură. [1]
Pe plan intern, România a încercat anterior înființarea unui astfel de instrument. Pe 15 noiembrie 2018, Guvernul Viorica Dăncilă a stabilit cadrul legal general de înființare a unui fond suveran de dezvoltare și investiții. Ministrul Finanțelor de atunci, Eugen Teodorovici, declara pentru Radio România Actualități că fondurile ar contribui decisiv la dezvoltarea economică a țării prin asigurarea unei surse alternative de finanțare pentru investiții în infrastructură, industrie sau piața de capital. [1]
Eugen Teodorovici descria atunci o formă legală de societăți pe acțiuni, cu scopul de a finanța întreprinderi în diverse etape de dezvoltare, start-up-uri, companii românești de importanță strategică și proiecte de infrastructură. Cu toate acestea, proiectul a fost contestat politic de la început, nu a ajuns să funcționeze efectiv și a fost ulterior abrogat. Între timp, statul a creat Banca de Investiții și Dezvoltare, iar în 2025 s-a discutat posibilitatea ca Fondul Proprietatea să devină nucleul unui vi Vehicul de investiții. [1]
Analistul economic Adrian Negrescu consideră modelul norvegian, administrat de Norges Bank Investment Management, ca fiind viabil și centrat pe prosperitatea viitorului, fiind în esență o pușculiță pentru generațiile viitoare. Statul norvegian pune deoparte surplusul din petrol și gaze și îl investește exclusiv în afara țării, având un scop dublu: păstrarea averii după epuizarea resurselor și evitarea supraîncălzirii economiei interne. Totuși, Negrescu atrage atenția că un fond de tip norvegian pornește de la o condiție pe care România nu o îndeplinește: existența unor bani în plus. În primele 9 luni ale anului 2026, deficitul bugetar a fost de 3,81% din PIB, iar cheltuielile cu dobânzile sunt în creștere. [1]
Expertul precizează că un stat care se împrumută pentru a pune bani într-un fond câștigă doar dacă randamentul fondului depășește constant costul datoriei publice, ceea ce este foarte greu de obținut pentru țări cu ratingul României. Perspectiva similară, la scară mult mai mică, ar fi producția de gaze din perimetrul Neptun Deep, așteptată din 2027, care va aduce redevențe și dividende suplimentare. O parte din acești bani ar putea fi pusă deoparte după reguli clare, în loc să fie absorbită de cheltuielile curente. [1]
Negrescu susține că pentru succesul unei inițiative de acest tip este necesară respectarea unor criterii riguroase: gestionarea profesională și autonomă a entității, cu management ales la locuri de muncă prin concurs și protejat de interconectările politice, stabilirea unor reguli de investiții rigide care să susțină proiecte rentabile în parteneriat cu capitalul privat, exclusia salvării societăților publice incorecte și o distanțare clară față de bugetul statal pentru a evita ca fondul să acopere deficitele, garantând totodată o transparență totală și verificări externe conforme cu Standardele de la Santiago. [1]
Adepții modelelor adoptate în Polonia subliniază potențialul acestuia de a optimiza managementul firmelor publice care generează profituri, precum Hidroelectrica, Romgaz sau Transelectrica, și de a atrage surse externe de finanțare. Totuși, detractorii atrag atenția asupra riscurilor de politicizare a deciziilor, marginalizării acționarilor minoritari și transformării fondului într-un instrument bugetar neregulat. Sub aceste aspecte, se conturează realitatea că un fond suveran nu dispune de capacitatea de a revitaliza economia României independent și nici de a substitui eforturile de consolidare fiscală sau de captare a fondurilor europene, rămânând un posibil accelerator doar dacă sunt îndeplinite condițiile precedent menționate. [1]
Surse
- Taguri
- Entități
- Regiuni
- Romania
- Orientul Mijlociu
- Statele Unite
- Norvegia

