Sari la conținut
Investments.roPiețe, economie și companii
Economic

Paradoxul economic al Chinei: Dilema sărăciei în fața a 20 de trilioane de dolari

Un raport Bloomberg scoate în evidență discrepanța dintre expansiunea robustă a PIB-ului chinez și menținerea unui nivel ridicat de sărăcie în rândul populației, factori ce pot declanșa stagnare economică și tensiuni sociale.

Conform studiului Bloomberg, chiar dacă venitul per capita din China se apropie de pragul economiilor cu venituri ridicate stabilit de Banca Mondială, o fracțiune considerabilă a cetățenilor trăiește în sărăcie extremă, reprezentând o provocare strategică pentru Partidul Comunist Chinez pe termen de de ani. [1]

De la aderarea la Organizația Mondială a Comerțului (OMC) în 2001, economia Chinei a crescut de la 1,3 trilioane de dolari la aproape 20 de trilioane de dolari, exporturile multiplicându-se de 13 ori în ultimii 25 de ani. [1]

În 2021, președintele Xi Jinping a proclamat o „victorie totală” în lupta împotriva sărăciei, promițând prosperitate generală pentru cetățeni. Începând cu 1978, aproximativ 800 de milioane de persoane au ieșit din sărăcia extremă, însă criticii susțin că pragul utilizat de Beijing de 2,30 dolari pe zi a fost prea scăzut. Aplicând pragul de 30 de dolari pe zi folosit de Banca Mondială pentru statele bogate, venitul cetățeanului chinez mediu s-ar afla mult sub această valoare. [1]

Concluziile analizei indică faptul că viitorul țării va fi determinat mai mult de modul în care vor fi gestionați milioane de cetățeni marginalizați și de lipsa unei clase mijlocii consolidate, decât de indicatorii de creștere economică brută. [1]

Țările occidentale care au facilitat aderarea Chinei la OMC au mizat pe faptul că succesul economic va genera o clasă de mijloc cu putere de influență politică. Totuși, autoritățile de la Beijing au contracarat acest proces, considerând că un segment social stabil și proprietar de active ar putea pune presiuni excesive pe politicile guvernamentale. [1]

Un exemplu de tensiuni a fost incendiul din noiembrie 2022 dintr-un bloc rezidențial din Urumqi (regiunea Xinjiang), care a declanșat proteste împotriva restricțiilor impuse în timpul pandemiei de COVID-19. Manifestările au avut loc în zonele urbane bogate, precum strada Urumqi din Shanghai și în campusurile universitare de elită, inclusiv Universitatea Tsinghua din Beijing. Aceste evenimente au consolidat percepția Partidului Comunist conform căreia clasa mijlocie prosperă reprezintă un risc politic mai mare decât populația săracă. [1]

Xi Jinping a avertizat أن programele de protecție socială ar putea stimula inerția, susținând ideea că familiile vulnerabile sunt mai ușor de controlat. Din punctul de vedere al Partidului Comunist, este mai eficient să gestioneze un număr limitat de oligarhi decât o clasă de mijloc diversificată și dezvoltată. [1]

În 2020, după ce Jack Ma, fondatorul Alibaba, a criticat mentalitatea băncilor de stat, autoritățile au blocat listarea la bursă a platformei sale de plăți digitale. Dispariția temporară a lui Jack Ma din spațiul public a servit drept avertisment pentru milionarii chinezi privind riscul de a cădea în dizgrația conducerii de la Beijing. [1]

Distribuția veniturilor s-a modificat drastic: în 1978, topul de 10% și jumătatea inferioară a populației câștigau fiecare aproximativ 25% din venitul național; recent, prima categorie a crescut la peste 40%, în timp ce a doua a scăzut sub 14%. Planul inițial al lui Deng Xiaoping, conform căruia îmbogățirea rapidă a unor grupuri ar fi fost urmată de restul populației, pare să fi rămas blocat la prima etapă. [1]

Deoarece consumul intern este scăzut, surplusul de produse fabricate în China nu poate fi absorbit local, fiind direcționat către exporturi. China domină producția globală, furnizând peste 70% din mașinile electrice, 80% din baterii și 80% din panourile solare, însă se confruntă acum cu bariere comerciale și tarife. [1]

S-a observat o diversificare a exporturilor către segmente de înaltă tehnologie, inclusiv roboți industriali, turbine eoliene și vehicule electrice, generând o competiție directă cu sectorul industrial din Germania sau Danemarca. Volumul crescut de produse premium provenite din China amplifică tensiunile cu economiile dezvoltate, care urmăresc protejarea propriilor industrii strategice. [1]

O provocare majoră pentru Beijing va fi cea demografică: până în 2035, numărul pensionarilor este estimat la 400 de milioane, ceea ce va crește cheltuielile statului pentru pensii și sănătate. [1]

Așteptările Occidentului din 2002, conform cărora comerțul ar fi făcut China mai liberală prin îmbogățirea populației, s-au adeverit doar parțial. Menținerea unei puteri economice în timp ce majoritatea populației rămâne săracă ar putea duce, în cel mai optimist scenariu, la o stagnare prelungită sau, în cel mai pesimist, la o instabilitate severă. [1]

Surse

  1. Digi24 Paradoxul de 20 de trilioane de dolari al Chinei. Care este marea dilemă cu care Beijingul se va confrunta în următorul sfert de secol
Taguri
Entități
Regiuni
  • China
  • SUA
Adaugă Investments.ro ca sursă preferată în GoogleSugerează o corecție