Continuă cu Facebook
Continuă cu Google
Continuă cu Linkedin
Continuă cu Twitter
Continuă cu Discord
Acțiunile companiilor de armament din SUA și Europa au înregistrat o scădere accelerată după câștigarea alegerilor parlamentare în Statele Unite de către Partidul Democrat, pe fondul îngrijorărilor generate de posibila reducere a cheltuielilor militare. Scăderea valorii titlurilor bursiere persistă și în contextul european, unde autoritățile de la Bruxelles și cele naționale au anunțat numeroase programe de înarmare, inclusiv finanțări de zeci de miliarde de euro. [1]
Acest fenomen apare paradoxal, deoarece divergența dintre creșterea cheltuielilor pentru înarmare și scăderea acțiunilor companiilor de apărare este explicată prin analiza unor factori structurali interconectați. Comenzile enorme înregistrate nu s-au tradus în profituri pe termen scurt din cauza incapacității fizice de a accelera producția, datorită decalajului dintre înregistrarea comenzilor și cea a veniturilor, care are loc la livrarea sistemelor, deși războaiele din Ucraina și din Iran au golit stocurile occidentale. [1]
Producătorii occidentali se bazează puternic pe materiile prime și componentele fabricate în China, autoritățile europene și americane realizând recent că deținerea zăcămintelor este inutilă dacă nu se controlează și procesul de rafinare și prelucrare. China a început să condiționeze exporturile de pământuri rare și alte tehnologii cu potențial militar încă din 2025, intensificând restricțiile din acest an. Un raport al Council on Foreign Relations discută strategii transatlantice pentru demontarea „armei lanțurilor de aprovizionare” de care dispune China. Peste 70% din activitățile de extracție și rafinare pentru 17 dintre cele 34 de materiale critice desemnate de Uniunea Europeană sunt controlate de China, iar contracararea acestei pârghii geo-economice necesită un cadru coordonat care să depășească măsurile fragmentate. [1]
Problema fundamentală a costurilor energiei și a securității energetice nu este abordată în rapoartele menționate, care omit efortul concertat al Chinei de mai bine de patru decenii de construire a unui sistem integrat de producție și rafinare a pământurilor rare. Conform unui raport al Cambridge Institute for International Studies, UE trebuie să recunoască că un consens politic și reforma politicilor sunt doar primii pași, deoarece reînarmarea Europei depinde de lanțurile de aprovizionare pentru materii prime critice controlate în mare măsură de China. [1]
Costurile ridicate ale energiei, procesele îndelungate de planificare și întârzierile în obținerea autorizațiilor sunt principalele obstacole în calea producerii interne de metale rare, situație confirmată și de un raport al Camerei Comunelor din Marea Britanie. Un investitor în resurse naturale a declarat că prețurile energiei din Marea Britanie fac prelucrearea pract imposibilă, confirmat de cadre universitare de la Universitatea din Exeter privind viabilitatea activităților de prelucrare mari consumatoare de energie. Situația costurilor energiei și a securității furnizării este similară și în Uniunea Europeană. [1]
O altă dependență structurală a fost evidențiată de blocarea Strâmtorii Ormuz, arteră prin care trecea aproape jumătate din comerțul maritim global cu sulf, coroborată cu interdicția exportului de acid sulfuric din China. Fără acid sulfuric și reactivi chimici de înaltă puritate, producția de litiu, nichel, combustibil nuclear și sinteza explozibililor sunt afectate de o criză masivă de aprovizionare. [1]
Creșterea accelerată a costurilor energiei, materiilor prime și dobânzilor a condus la comprimarea puternică a marjelor operaționale. În aceste condiții, cotațiile fondului iShares U.S. Aerospace & Defense ETF au scăzut cu aproximativ 15% de la declanșarea conflictului din Iran, iar acțiunile Rheinmetall au scăzut cu aproape 50%. Un factor major al acestei scăderi îl reprezintă sancțiunile impuse companiei germane de China începând cu iulie 2026, Ministerul Comerțului de la Beijing plasând Rheinmetall și alte 13 entități europene pe o listă neagră care le interzice importul de componente și materiale din China. [1]
Companiile europene din industria de apărare se confruntă cu un dezavantaj masiv privind prețurile energiei: prețurile electricității sunt de aproximativ două ori mai mari decât cele din SUA, iar cele ale gazelor naturale sunt de peste 10 ori mai mari. [1]
Divergența dintre creșterea bugetelor militare și scăderea valorii acțiunilor producătorilor de echipamente de apărare devine explicabilă doar prin depășirea dogmei neoclasice, care consideră că fluxurile financiare pot genera direct activitate industrială. Întreg deceniile de externalizare către Asia a operațiunilor de rafinare și metalurgie grea au determinat economia occidentală să piardă controlul asupra ciclului complet de transformare a materiilor prime în bunuri finale, compromițând atât capacitățile de fabricație, cât și baza de specializare a forței de muncă. [1]
Investitorii au realized că angajamentele guvernamentale constituie obligațiuni financiare, în timp ce muniția și sistemele balistice reprezintă realizări tangibile dependente de rețele complexe de aprovizionare. Deoarece procesarea materiilor prime rămâne dependentă de Beijing și Occidentul suferă un deficit de capacități industriale, cotațiile acțiunilor din sectorul apărării vor continua să surprindă realitatea sub presiunea marjelor de profit, ignorând optimismul public oficial. [1]
Surse
- Taguri
- Entități
- Regiuni
- China
- EU
- SUA
- Marea Britanie