Continuă cu Facebook
Continuă cu Google
Continuă cu Linkedin
Continuă cu Twitter
Continuă cu Discord
Orientările politicii monetare adoptate în ultimile decenii au pornit de la premisa că micșorarea dobânzilor încurajează creșterea economică, în timp ce leculirea acestora o frânează. Cu toate acestea, un raport recent lansat de Bloomberg, care se bazează pe studiile realizate la Centrul de operațiuni CITADEL SECURITIES, indică o dinamică diferită. Amplul program de comercializare a titlurilor de stat americane, care a dus randamentele la cele mai înalte cotare din ultimele decenii, rezultă dintr-o creștere economică robustă, flexibilitatea bugetară și competiția acerbă pentru accesarea capitalului, generată de finanțarea sistemelor de inteligență artificială (AI), nu din anticipările unei inflații accelerante. [1]
Majoritatea creșterii randamentelor obligațiunilor pe 10 ani provine din randamentele reale, în timp ce așteptările privind inflația rămân ancorate. Investitorii din SUA nu cer o primă suplimentară pentru riscurile inflaționiste, ci pretind un randament real mai ridicat într-o economie susținută de stimulente fiscale și condiții financiare relaxate. Analizii de la Citadel Securities consideră că piața reevaluează capacitatea de creștere a economiei americane și competiția pentru capital. Proiectele de infrastructură și investițiile masive în IA, cuplate cu deficitele bugetare structurale, creează o cerere de capital cu flexibilitate redusă la nivelul dobânzilor. [1]
Concluziile analizei Citadel Securities sunt susținute de un studiu academic publicat în International Journal of Finance and Economics, intitulat „Are lower interest rates really associated with higher growth? New empirical evidence on the interest rate thesis from 19 countries”, realizat de profesorii Kang-Soek Lee și Richard Werner. Studiul a testat ipoteza tradițională a ratei dobânzilor pe baza datelor lunare din 19 economii pe o perioadă de peste 30 de ani. Rezultatele arată o corelație pozitivă între dobânzile nominale și creșterea economică reală, măsurată prin producția industrială, nu una negativă. Corelațiile negative apar aproape exclusiv în perioade de criză acută, cum ar fi șocurile petroliere din anii '70 sau criza financiară din 2008. [1]
Testele de cauzalitate din studiu indică faptul că direcția influenței nu este de la rata dobânzii către economie, ci de la creșterea economică spre rata dobânzii. Dobânzile funcționează ca un indicator întârziat al activității economice, legătura fiind mai accentuată la randamentele obligațiunilor de stat pe 10 ani decât la ratele pe termen scurt. Aceste constatări pun sub semnul întrebării eficiența modelelor dinamice stochastice de echilibru general (DSGE) utilizate de băncile centrale, care se bazează pe ipoteze nerealiste despre lumea fără fricțiuni. [1]
Profesorul Werner subliniază că reducerea dobânzilor la niveluri apropiate de zero, aplicată agresiv după 2008, s-a dovedit a fi contraproductivă. Aplatizarea curbei randamentelor prin comprimarea dobânzilor pe termen scurt și lung reduce marja de profitabilitate a băncilor comerciale, care vor raționaliza creditarea și vor orienta lichiditatea către active speculative, în detrimentul economiei reale. Normalizarea costului real al capitalului, dimpotrivă, restabilește disciplina financiară în sectoarele speculative. [1]
Potențialul de explozie susținut de tehnologia AI este amenințat de schimbările majore din mediul ratelor dobânzilor reale, conform unui avertisment lansat de Citadel Securities. În această nouă configurație, lichiditatea internă devine vitală, în special pentru companiile de profil IT unde aproximativ un sfert din investițiile de capital sunt acoperite prin împrumuturi. Această situație favorizează grupuri cu diversificare solidă și clari mecanisme de profit, precum Microsoft sau Alphabet, în detrimentul entităților care comercializează exclusiv acces simplu la algoritmi de inteligență artificială. Citând direct raportul, strategii menționează că „boom-ul poate justifica un cost real al capitalului mai ridicat, dar nu îl poate face irelevant”. De asemenea, se subliniază necesitatea ca Banca Centrală să faciliteze o normalizare a curbii randamentelor, astfel încât să readucă în centrul atenției importanța creditării bankare destinată dezvoltării productive. Potrivit analizei elaborate, expansiunea economică este condusă în mod efectuat de volumele noi de datorii create prin sistemul bancar, mai degrabă decât de prețul teoretic al banilor. [1]