Continuă cu Facebook
Continuă cu Google
Continuă cu Linkedin
Continuă cu Twitter
Continuă cu Discord
Departamentul Trezorerii administratiei Trump a sancționat recent asociația Economic Outcast, implicată într-o rețea legată de cuplul Sharma-Shahid din Chandigarh (India) și firma turcă Fugo Ground Services. Măsurile vizează eludarea restricțiilor împotriva Iranului prin utilizarea unei flote fantome și a documentelor marine false, însă dinamica se schimbă rapid de la impozitarea sancțiunilor la negocierea accesului la aceste active. [1][2]
Potrivit surselor, cel puțin patru giganți ai tranzacționării energiei, printre care Trafigura Group, Vitol Group, Mercuria Energy Group Ltd. și Abu Dhabi National Oil Co., discută activ cu oficialii americani pentru a obține licențe care să le permita cumpărarea sau închirierea de petroliere aflate pe lista neagră a SUA, nave care au fost anterior sancționate pentru transportul ilegal al petrolei iraniane. [1]
Sancțiunile anunțate de Trezoreria SUA vizează specific activitățile lui Sharma și Shahid, care au înființat registre false de pavilioane pentru țări cum ar fi Guyana, Eswatini și Laos. Aceste documente au permis navelor care lucrau pentru interesele armatei iraniane și ale proxy-lor să ocolească normele internaționale de siguranță și protecție a mediului. Secretarul Trezoreriei, Scott Bessent, a reafirmat angajamentul Washingtonului de a-i vâna pe cei care îl sprijină pe regimul de la Teheran, spunând pe platforma X că administrația nu va tolera nicio pasivitate. [2]
Chiar dacă președintele Trump a recunoscut că conflictul din Iran și creșterea prețurilor la benzină au contribuit la pierderile democraților în alegerile interne, el a menținut o poziție dură, justificând conflictul militar. Specialiștii în risc, precum Brett Erickson de la Obsidian Risk Advisors, observă că administrația pare rezistentă la deescale, chiar și după rezultatele electorale adverse. În acest context de tensiuni ridicate, interesul comercianților de energie de a readuce navele sancționate în circuit sugerează o posibilă flexibilitate pragmatică în aplicarea embargoului, cu scopul de a atenua criza capacității de transport și de a scădea prețurile la nivel global. [1][2]