Banca Națională a Malaeziei (BNM), alături de contrapărțile sale din piețele emergente, revine la o abordare mai restrictivă („hawkish”) a politicii monetare, vizând atenuarea efectelor inflaționiste și ale costurilor energetice ridicate. Un raport de cercetare semnat de Citigroup (Citi) estimează că această tranziție strategică ar putea genera randamente divergente în viitor pentru piața locală de obligațiuni). [2]
Specialiștii Citi observă o retragere a autorităților monetare față de neutralitatea sau pasivitatea anterioră, decizie determinată de presiunile inflaționiste generate de cererea internă și de prețurile mari ale energiilor. Experții avertizează că persistența costurilor energetice ridicate accentuează riscul unor efecte secundare inflationiste, scenarii pe care băncile centrale trebuie să le elimine „la orice preț”, sprijinite în acest demers de o valută locală favorabilă care contribuie la stabilizarea condițiilor monetare. [2]
Citi notează că anumite sectoare ale economiei SUA fac progrese în adaptarea la rata mai ridicată a dobânzilor nominale, sugerând că datoria publică nu va constitui un obstacol semnificativ pentru aprecierea relativă a mărfurilor sau a valutelor pe termen scurt. În ciuda concurenței dintre ritmul de expansiune a cheltuielilor publice, activele emergente și sistemul bancar de rezervă externă, perspectiva pentru un model de creștere stabila și robustă rămâne vizată. [2]

