Continuă cu Facebook
Continuă cu Google
Continuă cu Linkedin
Continuă cu Twitter
Continuă cu Discord
În România, sistemul public de pensii oferă două opțiuni distincte pentru lucrătorii care își depășesc stagiul de cotizare de 35 de ani, generând rezultate financiare semnificativ diferite. Potrivit calculelor recente susținute de Casa Națională de Pensii Publice (CNPP), amânarea pensionării cu cinci ani poate determina o creștere brută a pensiei de 625-626 de lei lunar (sau 506-507 lei net), comparativ cu o majorare de 220-221 de lei brut lunar (178-179 lei net) dacă persoana încasează pensia și continuă să muncească simultan. [1]
Diferența provine din mecanica punctelor de stabilitate. Legea nr. 360/2023 acordă un punct de stabilitate integral pentru fiecare an de muncă peste 35 de ani, însă acest avantaj este condiționat de neîncasarea pensiei în acea perioadă. Dacă munca se desfășoară după deschiderea dreptului la pensie, anii suplimentari aduc doar puncte provenite din salariu, nu și puncte bonus de vechime. La un salariu brut de 5.000 de lei, cinci ani de muncă după pensionare aduc 2,71975 puncte din venituri, în timp ce amânarea aduce în plus cele 5 puncte de stabilitate, echivalentul a 405 de lei brut lunar. [1]
Totuși, avantajul mensual la amânare este diminuat de perioada de așteptare. Prin amânarea pensionării cu cinci ani, persoana renunță la o pensie ipotetică de 3.000 de lei brut, acumulând un deficit de 180.000 de lei brut. Diferența ulterioară de pensie de 405 de lei brut necesită 445 de luni (cca. 37 de ani) pentru a recupera acest dezechilibru, presupunând valori constante. În schimb, varianta cumulului oferă lichiditate imediată. [1]
Conform datelor din 2026, un punct de referință valorizează 81 de lei, iar valorile de calcul utilizează un câștig salarial mediu brut reper de 9.192 de lei. Pentru persoanele care optează pentru cumul, recalcularea se realizează la cerere, cel mult o dată pe an, cu banii acordati din luna următoare înregistrării dosarului. Cererea se soluționează în 45 de zile. [1]